Comments: 0

Respirația, un miracol (gratuit/natural?) pentru o viată sănătoasă

Stăm pe o mină de aur, avînd la indemână o super-putere care se află în noi în stare latentă, accesată, în general, la un nivel superficial, respirația.

Respirația este darul miraculos pe care ni l-a dăruit natura spre a ne putea bucura de viață.

Putem trăi fără apă sau hrană mai multe zile, dar fără aer doar câteva minute. Este vital să respirăm pentru a trăi şi chiar mai mult decât atât, este esenţial să respirăm corect pentru a ne păstra sănatatea.

Studii recente realizate de oamenii de știință arată faptul că omul civilizat a uitat să respire corect, ceea ce i-a influenţat atât sănătatea fizică, cât şi psihică.

Sistemul nervos şi prin el, toate organele şi glandele organismului sunt alimentate cu energie datorită respiraţiei.

Prin corectarea respiraţiei putem influenţa milioane de reacţii biochimice, ajutând la producerea de substanţe relaxante cum ar fi endorfinele şi la reducerea producerii de substanţe care stimulează anxietatea cum ar fi adrenalina sau produşii metabolici ce cresc aciditatea sângelui.

Studiile de specialitate afirmă că stresul şi presiunile exterioare, la fel ca şi conflictele interioare, declanşează anxietatea la care organismul reacţionează printr-o contracţie involuntară a muşchilor toracelui si abdomenului.

Persoanele care suferă de anxietate pare că îşi reţin respiraţia ca şi cum ar vrea în acest fel să se protejeze şi să menţină controlul asupra emoţiilor.

Aceste contracţii ale pieptului şi stomacului determină o respiraţie rapidă şi superficială care reduce nivelul oxigenului din sânge, contractă arterele şi reduce fluxul sangvin în creier şi restul corpului.

În acest caz de vasoconstricţie, indiferent de cantitatea de oxigen care intră în plămâni, creierul şi restul corpului vor fi în deficit de oxigen. Lipsa oxigenului ne determină să fim anxioşi şi tensionaţi.

O respiraţie superficială duce la o gândire lipsită de adâncime, acest tip de respiraţie reducând capacitatea de concentrare şi atenţie.

Respiraţia profundă are efect benefic asupra întregului organism, asupra sistemului nervos, a aspectului pielii, a elasticităţii articulare, stimulează sistemul imunitar, are efect de pompă care masează organele interne, reduce durerea etc. Se pare că o respirație completă, profundă și conștientă timp de 15 minute pe zi asigură corpului un necesar energetic satisfăcător pentru o zi întreagă.

Respirația este, prin definiție, un proces fiziologic fundamental prin care organismele realizează un schimb de oxigen și dioxid de carbon cu mediul înconjurător.

Din punct de vedere fiziologic și biochimic, se pot deosebi două tipuri de respirație: respirația externă și respirația internă (celulară).

Pe lângă respirația pulmonară, există și o respirație cutanată, în care schimbul de gaze are loc la nivelul suprafeței corpului (piele). Dacă prin arsuri sau acoperirea pielii cu substanțe nepermițătoare trecerii aerului se anihilează 30% din suprafața pielii, se creează o situație gravă pentru viață, iar la 50 % moartea este aproape inevitabilă.

Respirația branhială apare la pești, schimbul de gaze efectuându-se prin intermediul branhiilor, respirația traheeală apare la insecte, iar respirația pulmonară apare în cazul mamiferelor și păsărilor.

La nivelul celulei se poate vorbi de o respirație celulară, unde au loc o serie de procese biochimice în scopul eliberării energiei necesare organismului.

Importanța oxigenului

Oxigenul din aerul pe care îl respirăm este indispensabil vieții.

Etimologic, numele oxigen derivă de la rădăcinile greci ὀξύς oxys, „acid”, literal „ascuțit”, referindu-se la gustul acru al acizilor, și -γενής -genes, „producător”, literal „născător”, deoarece la vremea denumirii, se credea, greșit, că toți acizii aveau nevoie de oxigen în compoziția lor.

De cele mai multe ori, oamenii sunt tentaţi să neglijeze elementele care joacă roluri foarte importante în viaţă. Un astfel de element indispensabil vieţii, neglijat cu desăvârşire printr-o respirație superficială, este oxigenul.

Cele mai multe boli se dezvoltă în condițiile unui deficit de oxigen din organism, necesar proceselor metabolice.

Oxigenul şi apa reprezintă nutrienții cu cel mai mare impact vital asupra vieții noastre. Putem trăi: 30 de zile fără mâncare, 5-6 zile fără apă și numai 2 minute fără aer. Atunci când nivelul oxigenului din organism este prea scăzut, apar dezechilibre precum oboseala cronică, probleme ale sistemului imunitar, cancer, boli de inimă și boli degenerative asociate procesului de îmbătrânire.

Fără oxigen, n-ar exista viață, deși multe viețuitoare, cașaloții, focile, delfinii pot trăi minute în șir, fără a-l inspira. Chiar și unii oameni au atins performanțe în a-și ține respirația timp de câteva minute, fără să aibă probleme.

Tot ce este în jurul nostru are nevoie de oxigen, nu doar ființele vii.

Aproape tot ce există pe Pământ este conceput  în așa fel încât să interacționeze, într-o formă sau alta, cu acest gaz miraculos, oxigenul.

Dacă, într-un scenariu ipotetic, n-ar mai exista oxigen pe Pământ timp de cinci secunde, efectele ar fi devastatoare, totul s-ar nărui, chiar dacă plămânii n-ar simți lipsa oxigenului intr-un timp atât de scurt.

În lipsa oxigenului, tot ce este construit din beton s-ar sfărâma deoarece oxigenul este un element crucial în procesul chimic de întărire a cimentului.

Orașele ar fi supuse unui adevărat cataclysm și datorită efectelor devastatoare ale inundațiilor venite în tsunami după crăparea barajelor construite din beton.

Chiar și unele metale netratate trece prin anumite schimbări chimice.

Stratul de ozon nu există fără oxigen, iar radiațiile ultraviolete extrem de intense venite de la Soare n-ar mai putea fi filtrate de acest strat.

În ceea ce privește corpul uman, urechea internă ar avea de suferit, pentru că odată cu lipsa oxigenului, va pierde 21% din presiune. Senzația ar fi asemănătoare cu plonjarea într-un ocean la o adâncime de 2.000 de metri într-un timp prea scurt pentru ca urechea să se poată adapta.

Niciun autovehicul cu motor cu combustie internă (mașini non-electrice, avioane) n-ar mai funcționa.

Fără oxigen, lumea, așa cum e cunoscută azi, ar lua sfârșit. 

Din fericire, acesta e doar un scenariu ipotetic, viața desfăsurându-se în toată plenitudinea ei, în prezența acestei miraculoase molecule din aer, oxigenul.

Oxigenul, izvor al vietii din Univers

În încercările de a descoperi viața în infinitul univers, oamenii de stiință au căutat urme de oxigen molecular ( O 2 ) în spaţiul cosmic..

Un experiment bazat pe mostre de sol a dezvăluit ca oxigenul respirabil, această moleculă dătătoare de viață, este destul de rară în cosmos deoarece atomii de oxigen se prind strâns de praful de stele, împiedicându-i să se unească pentru a forma molecule de oxigen. Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra condițiilor chimice predominante la apariţia stelelor și planetelor.

După hidrogen și heliu, oxigenul este al treilea element ca frecvență în univers, iar în anii 1970 astronomii au presupus că oxigenul molecular va fi a treia moleculă interstelară comună, după hidrogen molecular (H 2 ) și monoxid de carbon (CO).

Chiar dacă nu sunt multe dovezi în acest sens, astronomii au detectat totuşi oxigen interstelar în nebuloasa Orion și norul Rho Ophiuchi.

Atomii de oxigen care plutesc departe de boabele de praf interstelar se pot uni pentru a produce oxigen molecular. Rămânnd lipiți de acest praf, atomii de hidrogen se combină cu oxigenul pentru a crea apă înghețată (H 2 O). Apa poate deveni apoi parte a asteroizilor, cometelor și planetelor, stabilind scena pentru crearea vieții.

Paul Goldsmith, astronom la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California, a petrecut mai mult de un sfert de secol în căutarea oxigenului molecular interstellar.

Potrivit NASA, telescopul Herschel al Agentiei Spatiale Europene a detectat pentru prima data prezenta unor molecule de oxigen in spatiu. Moleculele de oxigen au fost identificate in regiunea de formare a stelelor din constelatia Orion.


“A fost nevoie de mai mult de 230 de ani pentru a putea spune cu certitudine ca aceaste moleculă simplă exista in spatiu”, a declarat Paul Goldsmith, cercetator NASA din cadrul Laboratorului Jet Propulsionet (California).

Atomii individuali de oxigen sunt comuni în spațiu, mai ales în preajma stelelor masive. Dar oxigenul molecular, care alcătuiește aproximativ 20% din aerul pe care îl respirăm pe pământ, s-a sustras până acum din calea observărilor astronomice.

Proiectul Herchsel este o misiune a Agentiei Spatiale Europene, in colaborare cu NASA.

Paul Goldsmith, cercetător NASA din cadrul Laboratorului Jet Propulsion, din Pasadena, pentru proiectul Herschel, sustine ca oxigenul este captiv in gheata care inconjoara mici particule de praf cosmic. Alaturi de colegii săi, cercetătorul considera ca oxigenul detectat de telescop s-a format dupa ce radiatia stelelor a incalzit granulele inghetate. Ulterior, apa a fost eliberata si a fost transformata in molecule de oxigen.


“Acest lucru explica unde se ascunde oxigenul,  insa nu am gasit cantitati mari. Inca nu intelegem ce este special in locurile in care l-am identificat. Universul pastreaza inca multe secrete”, a adaugat Goldsmith. Cercetatorii intentioneaza sa continue cautarea moleculelor de oxigen si in alte regiuni cosmice cu stele in devenire.

Timp de zeci de ani, cercetatorii au cautat evazivele molecule de oxigen prin cosmos cu ajutorul telescoapelor de la sol si al instrumentelor lansate in spatiu.

Sonda europeană Rosetta a descoperit oxigen din abundență în atmosfera cometei „Ciuri”, „o surpriză totală” pentru oamenii de știință, care se întreabă acum dacă nu trebuie să își schimbe modelele legate de formarea sistemului solar, scrie AFP.

Acest oxigen molecular (O2) prezent în atmosfera cometei Ciuriumov-Gherasimenko ar putea fi mai vechi decât sistemul nostru solar, a anunțat un studiu publicat în revista britanică Nature.

„Probabil va trebui să modificăm modelele actuale privind formarea sistemului solar”, a declarat Andre Bieler, unul dintre autorii studiului.

Aceștia au colectat mai mult de 3.000 de mostre, din septembrie 2014 până în martie 2015, pe măsură ce cometa se îndrepta spre Soare.

Oxigenul este primordial, ceea ce înseamnă că, probabil, se află în cometă de miliarde de ani.

Pe lângă faptul că pune sub semnul îndoielii formarea sistemului solar, descoperirea oxigenului poate deschide piste noi pentru căutarea vieții extraterestre. Oxigenul și metanul sunt dovezi puternice pentru posibilitatea susținerii vieții.

În iunie 2016, astronomii de la Observatorul European din Sud au identificat oxigenul în una dintre cele mai îndepărtate galaxii cunoscute – creată la 700 de milioane de ani după Big Bang.

Studiul prafului interstelar împinge cea mai veche descoperire cunoscută a oxigenului înapoi cu 100 de milioane de ani.

O echipă internațională de astronomie a făcut cea mai veche descoperire cunoscută a oxigenului din univers – la mai bine de 13 miliarde de ani, sau la doar 600 de milioane de ani după Big Bang.

Apariția și evoluția oxigenului pe Pământ

Oxigenarea atmosferei

Cu aproximativ 2,7 miliarde de ani în urmă, microorganismele fotosintetice primitive emiteau în atmosferă cantități din ce în ce mai mari de oxigen.

Acest oxigen a oxidat mai întâi fierul din oceane și doar o mică parte din el a ajuns în atmosferă.

Cu 2,2 miliarde de ani în urmă,nivelul oxigenului era 1% din nivelul actual (în prezent oxigenul reprezintă 21% din volumul atmosferei), însă acum 1,9 miliarde de ani nivelul oxigenului era de 15% din cel actual.

Microorganismele care preferau mediul anoxic (cu concentrație scăzută de oxigen) au fost obligate să se adapteze și să se retragă în sedimente și sub pământ.

O etapă importantă în evoluția vieții a fost formarea deasupra atmosferei a unui strat protector de ozon, care filtrează radiațiile ultraviolete dăunătoare ADN-ului.

Stratul de ozon începe să se formeze când nivelul oxigenului depășește 2%, deci exista cu siguranță acum 1,9 miliarde de ani.

O atmosferă bogată în oxigen, protejată de un scut de ozon, a permis ca noi forme de viață să evolueze și să prospere. Pământul aparținea deja organismelor fotosintetice care tolerau oxigenul.

Această moleculă O2, pe care noi o inspirăm azi, există pe Pământ ca urmare a unor schimbări de la nivelul magmei, schimbări intervenite acum 2,5 miliarde de ani, spun geologii.

În prezent oxigenul reprezintă 21% din aerul atmosferic.

Printr-un paradox, dacă oamenii s-ar putea întoarce în timp, acum 3 miliarde de ani, ei nu ar putea supravieţui fără un costum spaţial, de vreme ce în prima jumătate a vieţii planetei, aerul nu conţinea oxigen.

Surprinzător, microorganisme precum algele albastre-verzi, care produc oxigen prin fotosinteză, au existat cu câteva sute de milioane de ani înainte ca aerul să reuşească să se îmbogăţească în oxigen, în timpul perioadei numite Marea Oxidare.

Într-un studiu conceput de un grup de cercetători ai Universității din Leeds din revista Science, se arată că atmosfera Pământului ar fi devenit bogată în oxigen nu în urma unei activități tectonice intense, ci pur și simplu, la capătul a trei cicluri.

Conform teoriei general-aceptate, până în urmă cu 2,4 miliarde de ani, planeta Pământ nu avea oxigen în atmosferă, situația schimbându-se la sfârșitul a trei evenimente de oxigenare.

Până acum, cele trei evenimente erau considerate a fi intensificarea mișcărilor tectonice care au dus ulterior la intensificarea activității vulcanice și în cele din urmă, la schimbari ale compoziției scoarței terestre.

Dar potrivit acestui nou studiu, în urmă cu aproximativ 2,4 miliarde de ani ar fi avut loc trei cicluri, ciclul fosforului, al carbonului şi al oxigenului, la sfârșitul lor având loc oxigenarea atmosferei Pământului.

“Modelul demonstrează că o oxigenare treptată a suprafeţei Pământului ar trebui să conducă la evenimente distincte de oxigenare, la nivelul atmosferei şi oceanelor, comparabile cu cele observate în înregistrările geologice. Lucrarea noastră demonstrează că relaţia dintre ciclurile globale ale fosforului, carbonului şi oxigenului este fundamentală pentru înţelegerea istoriei oxigenării Pământului”, a declarat Benjamin Mills, unul dintre autorii studiului.

În baza noii teorii, cercetătorii susţin că a crescut și posibilitatea existenţei altor planete cu nivel ridicat de oxigen.

“Acest lucru ne poate ajuta să înţelegem mai bine cum o altă planetă în afară de a noastră poate deveni locuibilă”, a adăugat Mills. 

“Pe baza acestei cercetări, se pare ca planetele oxigenate ar putea fi mult mai comune decât s-a crezut initial, datorita faptului ca nu necesită progrese biologice multiple – şi foarte puţin probabile – sau evenimente tectonice norocoase”, a afirmat Lewis Alcott, un alt autor al studiului.

“Acest studiu testează cu adevărat ceea ce cunoşteam despre modul în care Pământul a devenit bogat în oxigen şi astfel capabil să susţină viaţa inteligentă”, a mai spus Lewis Alcott.

Un studiu publicat in revista Science arată că nivelul scazut de oxigen de pe pamant a intarziat aparitia animalelor pe planeta noastră.

 Abia in urma cu 500 de milioane de ani, intr-o perioada cunoscuta drept explozia Cambriana, viata a inceput sa infloreasca pe Terra, potrivit BBC.

Timp de un miliard de ani inainte, in era Proterozoica, desi viata exista pe Terra, era reprezentata de forme foarte simple de viata. Aceste forme erau capabile sa supravietuiasca cu foarte putin oxigen.

Cercetătorii susțin că au aflat ce respirau formele de viață de pe Pământ înainte de apariția oxigenului.

În urmă cu miliarde de ani, cu mult timp înainte ca oxigenul să fie disponibil, renumitul arsen ar fi fost compusul chimic care a dat viața planetei noastre.

În deșertul Atacama din Chile, în Laguna La Brava, oamenii de știință au studiat un înveliș purpuriu de microbi fotosintetici care trăiesc într-un lac hipersalin, acesta neavând niciodată oxigen.

 „Lucrez cu astfel de straturi microbiene de aproape 35 de ani. Acesta este singurul sistem de pe Pământ unde am putut găsi un astfel de strat care funcționează în absența totală a oxigenului”, a explicat Pieter Visscher, om de știință și geolog la Universitatea din Connecticut.

Straturile microbiene, care se fosilizează în stromatolite, au fost abundente pe Pământ de cel puțin 3,5 miliarde de ani, și totuși, pentru primul miliard de ani de existență, nu a existat oxigen pentru fotosinteză.

Astfel arsenul a ajuns pe lista posibililor înlocuitori ai oxigenului.

Nu se știe exact cum au supraviețuit acest forme de viață în astfel de condiții extreme, însă oamenii de știință au descoperit câteva posibilități, după ce au analizat stromatolitele și extremofilele din zilele noastre.

Deși fierul, hidrogenul și sulful au fost propuși ca posibili înlocuitori ai oxigenului, abia după descoperirea lacurilor hipersaline Searles și Mono din California a ajuns și arsenul pe lista candidaților.

Cercetătorii subliniază că în căutarea vieții pe Marte ar trebui să includă și căutarea de arsen.

Stromatolitele din vestul Australiei au dezvăluit faptul că blocarea luminii și a arsenului era cândva o modalitate de fotosinteză în Precambrian.

De asemenea, anul trecut, oamenii de știință au descoperit o formă abundentă de viață în Oceanul Pacific, care respiră arsen.

Chiar și formele de viață de la La Brava, din deșertul Atacama, sunt asemănătoare cu o bacterie numită Ectothiorhodospira, care a fost descoperită recent într-un lac bogat în arsen din Nevada.

Dacă oamenii de știință au dreptate, ar trebui să ne extindem căutările pentru organismele vii și în alte locuri, scrie Science Alert.

„Atunci când caută dovezi ale vieții pe Marte, oamenii de știință caută fier, însă probabil că ar trebui să caute și arsen”, a mai adăugat Visscher.

Acumularea de oxigen liber în atmosfera Pământului a permis generarea apei (cu hidrogenul liber),

prevenind astfel pierderea hidrogenului în spațiu și conservând Oceanele terestre. 

Este posibil ca ”injecția” de oxigen în atmosferă prin fotosinteză să fi împiedicat Pământul să devenă steril ca planetele Marte sau Venus.

Este cunoscut faptul că oxigenul este cel mai abundent element chimic, după masă, în biosferaatmosferahidrosfera și litosfera Pământului și al treilea cel mai răspândit element chimic din univers, după hidrogen și heliu

Aproximativ 0,9% din masa Soarelui este oxigen, element care constituie 49,2% din masa scoarței terestre, și este și componentul major al oceanelor planetare (88,8% din masa lor).

Oxigenul gazos este al doilea cel mai răspândit component din atmosfera Pământului, deoarece reprezintă 20,8% din volumul său și 23,1% din masa sa ( 1015 tone). 

Pământul este o excepție printre planetele din Sistemul Solar, având o astfel de concentrație ridicată de oxigen gazos în atmosfera sa. Marte ( 0,1% O2 din volum) și Venus au concentrații mult mai mici.

Totuși oxigenul din jurul acestor planete este produs exclusiv prin reacția suferită de moleculele care conțin oxigen, cum ar fi dioxidul de carbon, în urma impactului radiațiilor ultraviolete.

Concentrația neobișnuită de oxigen gazos de pe Pământ este rezultatul ciclului oxigenului, după cum s-a mai amintit. Acest ciclu biogeochimic descrie circulația oxigenului în cadrul și între cele trei mai rezerve ale planetei Pământ: atmosfera, biosfera și litosfera.

Factorul de mișcare cel mai important în acest ciclu este fotosinteza, care este responsabilă pentru atmosfera modernă a Pământului. Fotosinteza eliberează oxigenului înapoi în atmosferă, în timp ce procese ca respirația sau descompunerea îl elimină. În echilibrul actual, într-un an producția și consumul are loc într-un raport aproximat la 1/2000 din totalitatea oxigenului atmosferic.

Se cunoaște faptul că pa rece conține mai mult oxigen dizolvat.

Oxigenul necombinat, de asemenea, este răspândit în soluție în masele de apă prezente pe Pământ.


Solubilitatea mare a oxigenului la temperaturi scăzute are implicații importante pentru viața marină, din moment ce oceanele polare suportă o densitate de viață mult mai mare datorită conținutului lor superior de oxigen.

Aspecte istorice ale oxigenului

Oxigenul a fost descoperit ca element chimic în anii 1770 de către apotecarul suedez Carl Scheele și chimistul englez Joseph Priestly. Priestly, care în 1774 a produs oxigen prin concentrarea luminii solare pe un oxid de mercur,

Chimistul francez, Antoine Lavoisier, a dovedit că oxigenul este constituent reactiv al aerului.

Interesant este că alchimiștii au apreciat semnificația oxigenului cu mult înaintea acestor descoperiri.

Alchimistul polonez Michael Sendivogius a sugerat în 1604 că un așa-numit „aliment aerian al vieții” circula între aer și pământ prin nitre(azotat de potasiu). 

Când este încălzit la peste 336 °C, acesta se descompune pentru a elibera oxygen, pe care Sendivogius l-a considerat elixirul vieții „fără de care niciun muritor nu poate trăi”. 

În 1798, Thomas Beddoes din Bristol a fondat Pneumatic Institut, care utilizează oxigen pur pentru tratarea bolilor incurabile. Cu mai mult de 10 ani înainte de acestea, oxigenul fusese deja folosit în tratamentul nou-născuților.

Oxigenul în corpul uman

Pentru a înțelege cum funcționează oxigenul în corpul uman, trebuie să ne întoarcem la elementele de bază.

Corpul uman contine 65% oxigen, iar acest procent scade odată cu îmbătrânirea. Oxigenul joacă un rol-cheie în aproape toate procesele organismului, fiind necesar în metabolismul celular și pentru a menține celulele și țesuturile in stare de functionare.

 
În consecință, deficiența de oxigen poate fi fatală. Cercetările au arătat că aproape toate procesele de imbolnavire pot fi legate de deficiența de oxigen.

Dacă privim saturația oxigenului , valorile pO2 ale țesuturilor infectate sau deteriorate, constatăm că aceste valori sunt mult mai mici decât ar fi în stare de sănătate.

Insuficiența pe termen lung a saturației oxigenului va aduce țesuturile organice în fază de îmbolnavire cronică.


Importanța oxigenului în organism a fost cunoscută de mult timp și terapiile cu oxigen sunt adesea practicate în zilele noastre.

Studiile recente ale cercetătorilor confirmă că, pentru a crește nivelul de oxigen din corp, pe lângă exercițiile fizice și terapiile cu oxygen, există la îndemâna tuturor un instrument extrem de eficient, respirația.

Oxigenul, absorbit în corp la un nivel mulțumitor printr-o respirație corectă, profundă și conștientă, susține sistemul imunitar, având un efect inhibitor asupra infecțiilor, și a bolilor în general.

Despre importanța covârșitoare a oxigenului în organismal uman, vom continua în capitolul următor.

Articol scris de Daniela Apetroaiea ce ilustrează proiectul “Limbajul natural al vieții – educație holistică pentru copii și părinți” și campania  “Apollo ’44” a Asociației Anima Mundi.

Poți sprijini campania “Apollo 44” inițiată de Asociația Anima Mundi,  devenind ambasador al ei, înscriindu-te în Anima Mundi, donând ritmic o sumă de bani sau cumpărând produse ambasador ale respectului față de viață.

Astfel participi la conturarea o platforme independente menite să educe și să împuternicească prin informații calitative.

Sursa pozei aici.

 


“Cunoaşterea este putere. Informaţia înseamnă eliberare.” Kofi Annan

Implică-te!

Devino ambasador

Vezi mai mult

Donează

Vezi mai mult

Înscrie-te în Anima Mundi

Vezi mai mult

Leave a Comment