Comments: 0

Un alt vector al sănătății radiante îl reprezintă a respira profund, organic, plenar, așa cum o făceam când eram copii.

Ca să înțelegem rolul respirației este suficient să realizăm că fără a respira câteva minute pur și simplu murim. Însă putem noi să procesăm cu adevărat această informație? Putem să ne lăsăm scurtcircuitați de un astfel de adevăr?
Vestea cea bună, dacă alegem să încercăm o venerație cuvenită față de a acest verb primordial, este că a respira nu ne menține doar în viață, ci făcând-o plenar, organic, ne conferă o stare de sănătate de invidiat și statutul de ființe deplin conectate la viața ca întreg.

Însă vrem noi cu adevărat să savurăm existența astfel, suntem capabili să realizăm că stă în puterea noastră să experimentăm o stare de sănătate paradisiacă? Suntem noi pregătiți să întrupăm această condiție umană și să ne trăim viața de zi cu zi sub semnul armoniei, al unei continuue înfloriri?

Experiența mi-a arătat că mulți oameni fug de respirație ca dracu de tămâie și că sunt mai degrabă predispuși să plătească sume imense de bani pe tot felul de tratamente mai mult sau mai puțin sofisticate, decât să beneficieze de gratuitatea și imensele daruri ale respirației profunde și conștiente. Și tot prin experiență am realizat că a începe să respiri presupune o anumită pregătire și un soi de sensibilitate cosmică ce te inspiră să te deschizi plenar către întregul numit viață.

A explica unui om care respiră superficial care sunt avantajele respirației profunde e ca și cum ai încerca să explici unui om de la 1800 care se deplasează cu căruța care sunt avantajele zborului cu avionul sau să-i prezinți unui analfabet subtilitățile Paradisului lui Dante sau ale fizicii cuantice.
Cu adevărat poți să realizezi care sunt implicațiile și beneficiile lui “a respira” doar practicând constant și dându-ți voie să parcurgi etape diferite ale inițierii în arta de a respira. Permițându-ți să fii o ființă vie în adevăratul sens al cuvântului. Înțelegând că această inițiere nu se termină niciodată.

De ce respirăm superficial?

*Fiecare dintre noi a ajuns să respire superficial fiindcă OMENIREA respiră superficial. E crunt și adevărat: fără voia noastră am fost condiționați să pierdem această calitate nativă și să ne supunem unei obișnuințe fatale.
Cu toții începem experimentarea vieții în acest plan respirând și cu toții ne-am născut capabili să respirăm integru, însă în jurul vârstei de 12 ani pierdem această stare de grație datorită exercitării unei crescânde presiuni psihice, emoționale și energetice/informaționale ce odată instalată în corp instaurează decăderea și drama ființei umane.

Dacă urmărești un copil până la vârsta de 5 ani cum respiră, o să ai o impecabilă exemplificare a respirației profunde și organice și șansa de a înțelege de ce deseori reprezentările lui Buddha sunt foarte ofertante în ceea ce privește dimensiunile abdomenului.

După 5 ani acest mod eminamente deplin și sublim de a respira este puțin estompat deoarece copiilor începe să li se transmită o viziune foarte abstractă și mentală asupra realității. Prin educația oferită de părinți și educatori copiii sunt solicitați să devină mai mentali decât ar fi firesc și asta diminuează nesemnificativ modul lor de a respira.

Primele probleme încep să apară în jurul vârstei de 6-8 ani odată ce copiii încep școala. O combinație nefastă între postura oficială impusă, o anumită presiune emoțională exercitată asupra copiilor, rigiditatea băncilor, a curriculei și captarea atenției copiilor care erau obișnuinți să fie atenți la ceea ce fac clipă de clipă determină deregleri ale respirației. Ele nu sunt capitale însă pe acest fond copiii încep să respire din ce în ce mai superficial.

Lovitura de grație se întâmplă în jurul vârstei de 11-13 ani odată cu apariția hormonilor sexuali. Încă din etapa amintită mai sus, copiii încep să cunoască și să resimtă limitările acestei lumi. O anumită presiune psihică, emoțională și energetico-informațională începe să crească și odată cu apariția hormonilor sexuali ea începe să cucerească trupul copiilor.

Ce se întâmplă de fapt?

Odată cu înaintarea în vârstă copiii încep să semene din ce în ce mai mult cu adulții fiindcă încep să împrumute din valorile și obiceiurile acestora chiar dacă o fac fără voia lor, iar înflorirea sexualității în corp îi determină să se acordeze cu câmpul info-energetic al umanității, fapt ce are consecințe dramatice asupra dezvoltării lor din toate punctele de vedere
De-a lungul existenței lor oamenii au creat prin toate gândurile, emoțiile și acțiunile un câmp informațional extrem de limitativ ce poate fi denumit câmp cuantic al suferinței sau câmp cuantic al condiționărilor și limitărilor umanității. Sursa acestui câmp îl reprezintă războaiele, crimele, sclavia, bolile, sărăcia și implicit toată durerea și suferința exprimată de umanitate pe acest fond.

El poate fi asemuit cu ceea ce psihologia înțelege prin inconștient, cu ceea ce ezoterismul consideră a fi astral inferior sau religiile înțeleg prin iad sau purgatoriu. În realitate este un câmp info-energetic autonom, denumit generic câmp morfogenetic, ce definește rasa umană și interferează în relația dintre om și energia pură a vieții ce se exprimă prin pulsul naturii sau al Soarelui.
Printr-un vis repetitiv ce are loc între aproximativ 8-12 ani copiii percep acest câmp sub forma unui vortex sau abis în care alunecă. Copil fiind, am avut deseori acest vis și printr-o împărtășire norocoasă am aflat că o prietenă a avut și ea acest vis în copilărie. A fost ca un evrika pentru mine și întrebând mai mulți apropiați, am aflat că o parte din ei au avut un vis asemănător în perioada copilăriei.

Campul cuantic al suferinței și limitărilor poate fi asemănat și cu noțiunea de karmă colectivă. El este o moștenire apăsătoare transgenerațională și rasială ce ne este transmisă tuturor și ne marchează existențele mai mult sau mai puțin.
Partea cea mai întunecată o reprezintă faptul că el are puterea de a seta limitativ biologia și psihologia ființei umane.
Ironic sau nu, acest câmp, de care foarte puțini sunt conștienți, reprezintă sursa tuturor problemelor umanității și are puterea nefastă de a influența biologia ființei umane.

Odată ce acest câmp începe să pună stăpânire pe trupul copiilor aceștia încep să fie din ce în ce mai agitați, nervoși, și cu erupții pe față ceea ce arată că la nivelul abdomenului se întâmplă ceva (între piele și sistemul nervos enteric aflat în tractul digestiv existând o continuă comunicare). Încep să apară scurte tulburări emoționale, accese de furie, tristețe etc iar la nivel biologic pas cu pas se instaurează un dezechilibru între sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic ce generează un dezechilibru al sistemului nervos autonom și implicit al întregului sistem nervos. Creierul din stomac ce este vizat direct de acest câmp începe să trimită informații din ce în ce mai tensionate către întreg organismul. Apar deregleri și la nivelul sistemului endocrin și corpul în loc să înceapă a înflori cu adevărat începe să pașească încet, dar sigur, pe drumul agoniei.

Pe acest fond respirația devine din ce în ce mai superficială și organismul începe să fie treptat deposedat de una din cele mai importante surse de energie, vitalitate, armonie, sănătate și prosperitate.
La 18 ani a respira conștient este deja de domeniul trecutului, la 40 de ani poate părea un moft existențial sau un gest pe care doar unii ciudați și-l permit. Iar dacă începem să respirăm profund și conștient la 30 sau 40 de ani, este vital să realizăm că după decenii de limitare și condiționare a organismului, nu putem respira corect peste noapte, ci după o firească de-condiționare ce poate dura mai mulți sau mai puțini ani în funcție de specificul fiecărui om. Însă oricât de mult ar dura această de-condiționare, a re-învăța să respirăm așa cum o făceam când eram copii merită tot aurul și toate diamantele lumii.

*Tehnic nu respirăm profund datorită unui dezechilibru major dintre sistemul nervos simpatic și parasimpatic. Trăim prea mult în stare de alertă, manipulați biologic și pshic de impulsuri pe care nu le conștientizăm. Suntem mult mai stresați decât realizăm, secretăm mult prea multă adrenalină și cortizol decât ar fi firesc și pe acest fond respirăm extrem de superficial. Sistemul nervos simpatic este mult prea activ și iar relaxarea conferită de sistemul nervos parasimpatic ce favorizează instaurarea unei respirații profunde nu poate exista în corp.

*Nu există o cultură răspândită a avantajelor respirației profunde. Ea există izolat și este îmbrățișată de un număr foarte mic de oameni ce au trecut prin tot felul de inițieri existențiale pentru a putea gusta din simplitatea și luxul unei respirații organice.

De ce să repirăm organic?

*În orice faci motivația este esențială. Din punctul meu de vedere cea mai cutremurătoare, dar și elegantă motivație pentru a respira corect o reprezintă faptul că acest fel de a “respira” mi-a fost călcat în picioare printr-o condiționare biologică, psihologică și mentală ce m-a făcut să devin asemenea tuturor oamenilor adulți. Respiram deplin în primii ani de viață și treptat mi s-a furat ceva de mare preț și vreau neapărat să retrăiesc acea stare de grație pe care o experimentam din prea plin când eram copil. Este cel puțin nedrept și realmente dramatic cu consecințe teribile asupra organismului ce mi s-a întâmlat și vreau cu toată ființa să reînvăț să respir organic. SĂ întrupez această calitate a firescului, a naturalului. SĂ trăiesc însuflețit de RESPIRAȚIA întregului cosmic, de energia lui înfloritoare și de viață dătătoare.

Fără a respira nu îmi asum statutul de ființă vie, ci aleg să mă las în bătaia vânturilor sorților neprielnice, să exist sub semnul nefastului, să mă zbat în mlaștinile inconștientului colectiv din a cărui strânsoare nemiloasă pot să mă eliberez prin respirație profundă. Fără a respira îmi alimentez propria limitare și nefericire și aleg mereu să evit a mă cunoaște în lumina vieții și de aceea aleg să re-învăț să repir. Simplu. Profund.
Pur și simplu vreau să fiu o ființă întreagă și să îmi manifest deplin potențialul nativ și natural și să mă bucur de darurile vieții.
Merit și cu toții merităm să ne activăm această superputere a simplității desăvârșite.

* O altă motivație este reprezentată de faptul că respirația profundă conferă o stare de sănătate de aur și o longevitate pe măsură, desigur dacă înainte de a ne iniția în arta de a respira nu suferim de boli cronice ce necesită o abordare specifică.

* O respirație asumată vitalizează, energizează și deopotrivă conferă calm, limpezește rațiunea și dimensiunea emoțională a ființei, sporește capacitatea de concentrare, armonizează sistemul nervos și întreg organismul, cultivă siguranța de sine și starea de prezență, conferă un molipsitor respect de sine și ne face să simțim deplin conexiunea cu tot ce e viu și aparteneța la nemărginirea cosmică. O respirație profundă spulberă orice sentiment de separare.

* Ar mai fi ceva motivant și elucidant: respirația nu aparține vreunei tradiții spirituale. Dimpotrivă, noțiunea de spiritualitate se naște din implicațiile acestui verb absolut. Respirația are legătură cu a fi viu. Și deși ea este amintită de foarte multe tradiții, ea definește viața. Și ne definește și pe noi oamenii.

A nu respira profund, organic nu este o neglijență, ci o maladie de care suferă întreaga umanitate cu mici excepții. Ea trădează un dezechilibru major al întregului organism și o profundă lipsă de înțelegere a naturii umane și implicit a vieții.

Lipsa unei respirații conștiente este un virus ce cauzează mai multe boli decât am putea noi înțelege. E semnul unei condiții mizere ce implică zbatere, subzistență și o continuă suferință fizică și psihică.
Adevărul e că noi nu suntem conștienți de cât de bolnavi suntem și cât de departe ne aflăm de exprimarea potențialul natural hărăzit de logica vieții.

Eliberându-ne în număr cât mai mare de nefericirea de a nu respira, alegem să participăm activ la reanimarea rasei umane și la trezirea adevăratului potențial nativ, natural și nu fantezist al umanității. Printr-un gest de-o simplitate copleșitoare avem imensa putere și grație de a trasa o nouă direcție de evoluție a lui homo sapiens. De a sări de la implicațiile ontologice a lui Gândesc deci exist, la cele ale lui Respir deci exist. De a întrupa o nouă eră a umanității.

A respira înseamnă a fi viu. Înseamnă a fi om deplin conectat la (viață ca) întreg, de aceea paradigma holistică nu poate fi înțeleasă cu adevărat decât de cei care aleg să redevină ființe ale lui “a respira” profund și organic așa cum o făceam când eram copii.

….

Cei care vor să urmeze un program de respirație profundă, organică, conștientă au această șansă urmând programul Respir, deci exist. Programul ilustrează proiectul Asociației Anima Mundi “Limbajul natural al vieții – educație holistică pentru copii și adulți”

….

Articolul scris de Petrea Ciortan și face parte din ghidul “Holismul pe ]n’elesul tuturor”, ghid ce ilustrează proiectul “Limbajul natural al vieții – educație holistică pentru copii și părinți” și campania  “Apollo ’44” a Asociației Anima Mundi.

Poți sprijini campania “Apollo 44” inițiată de Asociația Anima Mundi,  devenind ambasador al ei, înscriindu-te în Anima Mundi, donând ritmic o sumă de bani sau cumpărând produse ambasador ale respectului față de viață.

 


“Cunoaşterea este putere. Informaţia înseamnă eliberare.” Kofi Annan

Implică-te!

Devino ambasador

Vezi mai mult

Donează

Vezi mai mult

Înscrie-te în Anima Mundi

Vezi mai mult

Leave a Comment